Au mai trecut alte 4 luni de cand nu am mai fumat si in total sunt 8 luni de cand am scapat sper de acest obicei. Nu pot sa spun cat de bine ma simt d.p.d.v. fizic si emotional. Cu cat trece timpul cu atat se diminueaza si teama ca voi reveni la vechiul obicei. De fapt nu prea mai am vreo tentativa cat de mica de a fuma si chiar spre surprinderea mea incepe sa ma deranjeze atunci cand se fumeaza in preajma mea. Treptat incep sa realizez ‘mofturile’ pe care la faceau cei care nu fumau atunci cand se aflau in preajma mea.
Starea de nefumator (dupa ce ai fumat mai multi ani) este pentru mine ca si cum as fi primit un surplus de energie pe care nu sunt obisnuit sa o consum si cu care nu prea stiu ce sa fac. Incerc sa ma obisnuiesc cu noul stil de viata.
Mai toata lumea spune ca dupa ce te lasi de fumat iti creste pofta de mancare si te ingrasi. In cazul meu sunt adevarate ambele afirmatii, mai concret m-am ingrasat aprox. 10 Kg. Dar probabil ca eram prea slab. Acum am cam 80 Kg la 173 cm. inaltime. O fi bine, o fi rau…nu stiu, insa important pentru mine este ca ma simt excelent.
Cand ai trecut de partea cealalta se spune ca este usor sa dai sfaturi insa cu riscul de a fi criticat spun ca determinarea, hotararea de a face ceva este cel mai important motor. Ofera-ti ceva inainte de a-ti cere. In cazul meu mi-am oferit ‘iluzia’de a-mi fi mai bine. Se pare ca functioneaza!
luni, septembrie 06, 2010
marți, mai 04, 2010
Renuntarea la fumat - impresii dupa 4 luni
Nu pot sa spun ca am renuntat definitiv la fumat, insa de ceva vreme nu am mai folosit acest obicei. M-am gandit ca poate ar fi interesant sa povestesc cum am reusit aceasta 'pauza' dupa nenumarate alte tentative esuate.
Povestea actuala incepe undeva in toamna anului 2009 cand am avut una din incercarile mele de a scapa de acest viciu. Spre rusinea, indignarea si o multitudine de alte senzatii si trairi pe care nu le pot descrie in cuvinte, am reusit sa nu fumez decat o perioada de cateva ore. Revoltator, nu? Asa mi-am zis si eu!
M-am gandit atunci ca poate ar trebui sa imi fac un plan pe termen mediu, si sa incerc sa il urmez.
Planul in sine a fost unul foarte simplu si usor de aplicat:
- mi-am fixat un termen la care voi renunta la fumat, adica data de 01.ian.2010 (cifra rotunda, usor de tinut minte);
- apoi mi-am zis ca poate ar fi util daca as primi niste incurajari, insa nu vroiam sa stie nimeni de tentativa mea planificata, asa ca mi-am propus ca in fiecare dimineata in timp ce imi beau cafeaua si evident imi fumam cele doua tigarete, sa imi repet in gand fraza: 'de la 01.ian.2010 nu voi mai fuma!'.
Zis si facut. A venit prima dimineata si nici macar nu mi-am adus aminte ca aveam un plan. Iarasi, revoltator, nu? Asa am zis si eu cand am realizat acest lucru, adica pe la pranz! Mi-am promis apoi ca nu mai ratez momentul si ca sa ma asigur mi-am pus si un ‘reminder’.
Urmatoarea dimineata am ajuns din dormitor in bucatarie, cu ochii inchisi bineinteles si mi-am amintit (fara sa imi sune telefonul) ca trebuie sa ma incurajez si am inceput sa repet in gand fraza respectiva. Nu am spus nimic, am tinut totul secret.
Dupa o saptamana in care am urmat planul intocmai, nu am observant sa apara vreo schimbare de comportament sau de atitudine si chiar imi puneam intrebari, oare va merge? Am continuat asa lejer pana la inceputul lui decembrie cand am constatat cu stupoare ca mai aveam doar o luna de zile si trebuia sa ma las de fumat!
Eeee… de aici s-a schimbat totul, brusc si radical! Cu cat trecea timpul cu atat deveneam mai nervos si mai irascibil. Imi aminteam chiar si in timpul zilei ca trebiue sa ma las de fumat si asta in momentul in care nu fumam sau nu fuma nimeni pe langa mine. Orele treceau, zilele la fel si parca dintr-o data a venit revelionul. A fost singurul revelion din viata mea pe care nu il asteptam, chiar nu am vrut sa vina. De parca puteam influenta lucrurile cu ceva!
Am fumat si pe 01. ianuarie. Rusine!...planul a fost in zadar, si fumam de parca nu mai vazusem tigari in fata ochilor.
Pe 04. ianuarie am zis sa fac o pauza de cateva ore si am stat fara sa fumez pana pe la 12 cand deja ma apucase tremuratul. Pentru ca nu mai puteam, mi-am aprins o tigareta si am fumat-o cam jumatate, apoi am stis-o nervos. Peste vreo doua ore m-a apucat iar tremuratul, insa de data asta am aprins o tigara si am pufait-o doar. Tot asa am mai pufait inca doua tigari pana seara. A doua zi am mai pufait inca 4 tigari. Din urmatoarea zi nici macar nu am mai pus o tigara in gura.
Nu stiu ce m-a ajutat cel mai mult sa ma las de fumat: planul initial sau pufaiala, insa important este ca azi implinesc 4 luni.
Povestea actuala incepe undeva in toamna anului 2009 cand am avut una din incercarile mele de a scapa de acest viciu. Spre rusinea, indignarea si o multitudine de alte senzatii si trairi pe care nu le pot descrie in cuvinte, am reusit sa nu fumez decat o perioada de cateva ore. Revoltator, nu? Asa mi-am zis si eu!
M-am gandit atunci ca poate ar trebui sa imi fac un plan pe termen mediu, si sa incerc sa il urmez.
Planul in sine a fost unul foarte simplu si usor de aplicat:
- mi-am fixat un termen la care voi renunta la fumat, adica data de 01.ian.2010 (cifra rotunda, usor de tinut minte);
- apoi mi-am zis ca poate ar fi util daca as primi niste incurajari, insa nu vroiam sa stie nimeni de tentativa mea planificata, asa ca mi-am propus ca in fiecare dimineata in timp ce imi beau cafeaua si evident imi fumam cele doua tigarete, sa imi repet in gand fraza: 'de la 01.ian.2010 nu voi mai fuma!'.
Zis si facut. A venit prima dimineata si nici macar nu mi-am adus aminte ca aveam un plan. Iarasi, revoltator, nu? Asa am zis si eu cand am realizat acest lucru, adica pe la pranz! Mi-am promis apoi ca nu mai ratez momentul si ca sa ma asigur mi-am pus si un ‘reminder’.
Urmatoarea dimineata am ajuns din dormitor in bucatarie, cu ochii inchisi bineinteles si mi-am amintit (fara sa imi sune telefonul) ca trebuie sa ma incurajez si am inceput sa repet in gand fraza respectiva. Nu am spus nimic, am tinut totul secret.
Dupa o saptamana in care am urmat planul intocmai, nu am observant sa apara vreo schimbare de comportament sau de atitudine si chiar imi puneam intrebari, oare va merge? Am continuat asa lejer pana la inceputul lui decembrie cand am constatat cu stupoare ca mai aveam doar o luna de zile si trebuia sa ma las de fumat!
Eeee… de aici s-a schimbat totul, brusc si radical! Cu cat trecea timpul cu atat deveneam mai nervos si mai irascibil. Imi aminteam chiar si in timpul zilei ca trebiue sa ma las de fumat si asta in momentul in care nu fumam sau nu fuma nimeni pe langa mine. Orele treceau, zilele la fel si parca dintr-o data a venit revelionul. A fost singurul revelion din viata mea pe care nu il asteptam, chiar nu am vrut sa vina. De parca puteam influenta lucrurile cu ceva!
Am fumat si pe 01. ianuarie. Rusine!...planul a fost in zadar, si fumam de parca nu mai vazusem tigari in fata ochilor.
Pe 04. ianuarie am zis sa fac o pauza de cateva ore si am stat fara sa fumez pana pe la 12 cand deja ma apucase tremuratul. Pentru ca nu mai puteam, mi-am aprins o tigareta si am fumat-o cam jumatate, apoi am stis-o nervos. Peste vreo doua ore m-a apucat iar tremuratul, insa de data asta am aprins o tigara si am pufait-o doar. Tot asa am mai pufait inca doua tigari pana seara. A doua zi am mai pufait inca 4 tigari. Din urmatoarea zi nici macar nu am mai pus o tigara in gura.
Nu stiu ce m-a ajutat cel mai mult sa ma las de fumat: planul initial sau pufaiala, insa important este ca azi implinesc 4 luni.
duminică, aprilie 25, 2010
Primul meu blog
Am reusit sa imi creez propriul blog. Inca nu stiu ce o sa postez pe viitor in el, important este acum ca am reusit sa am un loc al meu in care sa pot sa imi exprim cateva impresii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)